Scrisoare pentru mama

Sărut mâna, măicuţa mea,

Sunt eu, cel din pântecele tău, care-ţi şoptesc la ureche cât sunt de speriat, de trist şi de îndurerat pentru că vrei să mă omori, crezând că-ţi sunt o grea povară... Dar tu nu ştii cât e de greu să nu-ţi aud cântecul de leagăn, să nu mă bucur de mângâierile tale, să nu îţi văd chipul tău, măicuţă dragă.

Cât aş vrea să mă cuibăresc la pieptul tău izvorâtor de tihnă, linişte, şi bogată dragoste! Ce puternici am fi împreună şi cum am învinge toate necazurile şi mai ales ce frumoasă fi viaţa alături de tine.

Aş vrea şi eu să mă pot bucura de frumuseţea cerului senin, să alerg cu voioşie prin câmpul înflorit, să-ţi împletesc mândră cununiţă şi să tresar nedumerit de ciripitul vesel al vrăbiilor certăreţe...

Ţi-aş încânta sufletul cu multe ghiduşii, iar drăgălăşeniile mele ţi-ar descreţi fruntea în clipele de cumpănă. Te-aş ocroti şi m-aş face scut împotriva necazurilor.

Nu gândi că sunt mic şi neputincios, pentru că primindu-mă pe mine în viaţa ta, măicuţă bună, pe Pruncul Hristos Îl primeşti. Tresar de bucurie gândind cum ţi-ai rezema capul obosit pe umărul meu şi câtă putere ai găsi acolo, cum voi fi reazemul bătrâneţilor tale.

Măicuţă, trebuie să-ţi mărturisesc ce frică-mi este la gândul că lama tăioasă mă va sfâşia şi mă va transforma în bucăţele mici, fără de viaţă, care vor ajunge la gunoi...

Oare tu nu auzi cum îmi bate inimioara şi cum tremur de frică?

Măicuţă dragă, aş vrea să mă pot uita în ochii tăi şi să te rog să ai milă de mine, să-ţi zâmbesc drăgălaş cum numai eu ştiu - şi să te strâng în braţe şi să-ţi dau forţă şi curaj, încredere şi convingerea că nu omorându-mă pe mine vei scăpa de necazuri, ci abia atunci vei da de greutăţi, pentru că îl vei mânia pe Bunul Dumnezeu.

Tu ştii cât e de greu să suporţi o nedreptate: o observaţie, o mustrare venită din partea cuiva care-ţi răneşte doar orgoliul. Imaginează-ţi ce înseamnă pentru mine să port povara nedreptăţii tale, când tu mă dai nu numai morţii pământeşti, care e atât de grea, dar mă lipseşti şi de lumina lui Hristos.

Mă rog Maicii Domnului să te lumineze şi să-ţi dea putere, înţelepciune şi un pic de dragoste şi milă şi pentru mine, cel ce sunt trup din trupul tău, suflet din sufletul tău, copilul tău nevinovat. Amin. 

(preluat de pe www.avort.ro)

Doreşte majoritatea femeilor "dreptul la avort"?

de Celia Wolf-Devine

Unul dintre motivele pentru care multi barbati sustin legile de liberalizare a avortului este convingerea ca acest lucru este intr-adevar dorit de femei. Sondajele au scos la iveala in repetate rinduri faptul ca punctul de vedere al femeilor, in ceea ce priveste avortul, nu difera semnificativ de cel al barbatilor si ca atunci cind exista o diferenta (si asta depinde de modul in care este formulata intrebarea) femeile, spre deosebire de barbati, tind sa fie putin mai inclinate spre valorile pro-life. Femeile albe din clasele de elita inclina spre dreptul la alegere, in timp ce femeile din clasele mai sarace (in special cele de culoare) adopta mai mult valorile pro-life. Femeile din clasele privilegiate sunt mai in masura sa se faca auzite si sa fie considerate reprezentante ale pozitiei femeilor in problema dreptului la avort; barbatii din clasele privilegiate care fac legile accepta aceasta imagine tocmai pentru ca femeile pe care le cunosc sustin “dreptul la alegere”.

Femeile sunt mai entuziaste in privinta acestui subiect pentru ca le influenteaza intr-un mod mai intim si acest fapt este real indiferent de tabara pentru care militeaza. Este adevarat ca unele femei sunt entuziasmate la gindul ca semenele lor au dreptul sa aleaga momentul intreruperii sarcinii. Miscarea pro-life insa are nebanuite pirghii de sustinere in rindul femeilor si multe femei care nu au fost implicate in politica, in trecut, au fost impinsa sa ia parte la viata politica din cauza entuziasmului cu care isi sustin convingerile pro-life. Femeile sunt leaderi la toate nivelele miscarii pentru viata. In momentul convertirii mele la valorile pro-life eram singura, la treizeci de ani si am sperat ca prin implicarea mea in miscarea pentru sustinerea vietii mi-as putea gasi un sot potrivit. Imaginati-va frustrarea mea cind absolut toate intilnirile la care am participat erau frecventate exclusiv de femei!

Sub aparenta unei dezbateri publice asupra problemei avortului se ascunde lupta amara dintre femeile de cariera si cele care cauta implinirea in maternitate, inainte de toate (cu unele reprezentante care incearca din rasputeri sa le imbine pe amindoua). Urmind un colegiu de fete, de elita, am primit mesajul foarte clar ca fetele care nu fac decit sa se marite si sa aiba copii sunt intr-un fel niste persoane ratate; carierele erau calea spre implinire. Si ostilitatea fata de activitatile feministe este specifica femeilor clasei muncitoare care considera ca asemenea femei le detesta personalitatea si valorile. Multe dintre femeile care nu apartin clasei de elita ar fi in stare de orice pentru a sta acasa cu copiii lor, in timp ce multe femei elitiste se uita de sus la cele care fac acest lucru, considerindu-le “subjugate” [“puterii barbatului”, respectiv “patriarhatului”, una din obsesiile feminismului, n.n.].

Pe scurt, nu toate femeile isi doresc acelasi lucruri. Mai mult, ceea ce isi doresc pentru sine adesea difera fata de ceea ce doresc pentru semenele lor. Femei din clasele de sus, care sunt adepte ale dreptului la alegere spun de multe ori ca nu ar face niciodata un avort, dar cred ca alte femei ar trebui sa aiba dreptul sa-l faca, invitindu-ne adesea sa ne exprimam compasiunea pentru dilema femeilor prizoniere ale unei vieti in saracie. [O pozitie evident absurda, dar consecinta pe undeva logica a relativismului moral afirmat de miscarea pro-avort. E ca si cum cineva ar afirma: eu unul n-as viola niciodata pentru ca cred ca este un lucru rau, dar apar libertatea altora de a a o face, n. n.] Subtextul, prea evident, este ca avortul este folosit ca sa mentina scazut numarul populatiei sarace, in special al celei de culoare. (Optzeci la suta dintre clinicile in care se practica avortul sunt localizate in cartiere ale minoritatilor sarace). Astfel, in loc sa fie o cauza a compasiunii si progresului, miscarea pentru “dreptul la alegere” este condusa de, sau cel putin este in concordanta cu o dorinta egoista a celor puternici si bogati de a-si conserva statutul de elite si de a nu fi nevoiti sa dea bani pentru ajutorarea celor saraci. Acest tablou nu este unul imbietor.

In cele din urma, ceea ce doresc si aleg femeile intr-un moment de disperare nu este intotdeauna acelasi lucru pe care l-ar alege intr-o stare de judecata calma sau ceea ce ar simti ca este bine sa faca. Alaturi de riscul fizic posibil in urma unui avort, caderea emotionala poate fi devastatoare. Cel mai intins studiu facut vreodata (condus de un cercetator pro-“alegere” in speranta de a demitiza intreaga idee de “sindrom post-avort”) a dovedit ca femeile care au facut avorturi sufera de fapt de probleme psihologice serioase de care nu au suferit inainte. Cele care duc sarcina pina la termen nu au manifestat aceste caracteristici. (Eliot Institute este cea mai buna sursa de informare asupra sindromului post –avort). Cabinete care se ocupa de vindecarea post-avort s-au raspindit in toata lumea. Caci, asa cum scrie pe un pliant explicativ, avortul inseamna “un mort, un ranit.”

Femeile merita mai mult decit atit. O tara cu resursele noastre [SUA, n.n.] isi poate permite sa aiba grija de copiii ei – nascuti si nenascuti – si sa ajute mamele sa obtina sustinerea necesara pentru a creste generatia viitoare.

Celia Wolf-Devine este autor si profesor de filosofie. Impreuna cu sotul ei, Phil Devine, sunt co-autori ai unei carti despre avort publicata de Oxford University Press.

(preluat de pe www.culturavietii.ro)

Poveste de viaţă

Marele tenor Andrea Bocelli a fost unul dintre acei copii cărora ştiinţa nu le-a acordat nicio şansă...
Dacă tânăra lui mama s-ar fi lăsat convinsă de argumentele medicilor, el ar fi părăsit adăpostul pântecelelui ei extras printr-un avort, iar lumea ar fi pierdut o voce extraordinară şi-o mărturie despre felul minunat în care lucrează Dumnezeu cu cei ce se încred în El...

Familia romaneasca, intre crestinismul de parada si criza economica

Romanilor le place sa-si spuna crestini. La recensamantul din 2002, 86,7% dintre romani s-au declarat crestini-ortodocsi. Un asemenea atasament declarat fata de valorile religioase determina, la o prima impresie, concluzia ca in Romania se traieste moral. Realitatea vietii de roman dovedeste insa ca romanii traiesc in apostazie si ca familia crestina romaneasca este pe cale de disparitie. Conform Eurostat, oficiul de statistica al Uniunii Europene, numarul de casatorii in Romania a scazut de la 8,72 casatorii/1.000 locuitori in 2007, la 6,25 casatorii/1.000 locuitori in 2009. Romanii renunta treptat la institutia casatoriei civile si implicit, la Sfanta Cununie. Acest fenomen afecteaza de altfel majoritatea tarilor Uniunii Europene. In 2009, in diferite tari ale Uniunii situatia numarului de casatorii a fost urmatoarea: Belgia 4,36/1.000, Bulgaria 3,42/1.000, Grecia 4,68/1.000, Spania 3,76/1.000, Italia 4,01/1.000, Franta 3,97/1.000, Ungaria 3,67/1.000, Polonia 6,57/1.000.

A crescut numarul divorturilor

In Romania, s-a inregistrat insa o crestere a divorturilor de la 1,5 divorturi/1.000 locuitori in 2005 la 1,7 divorturi/1.000 locuitori in 2008. Statisticile nationale, pentru anii 2009 si 2010, avertizeaza ca familia romaneasca se destrama din cauza saraciei, educatiei precare, alcoolismului, violentei domestice, a separarii sotilor prin migratia economica. Institutul National de Statistica anunta in noiembrie 2010 ca "numarul casatoriilor a fost in luna septembrie 2010 cu 2162 mai mic decat in aceeasi luna a anului 2009. In luna septembrie 2010 s-au pronuntat cu 643 divorturi mai multe decat in luna septembrie 2009", iar in decembrie 2010, acelasi institut constata ca "numarul casatoriilor a fost in luna octombrie 2010 cu 3277 mai mic decat in aceeasi luna din anul precedent".

Fertilitatea in Romania

Eurostat inregistreaza o firava crestere a fertilitatii in Romania, de la 1,30 copii/femeie in 2007, la 1,38 copii/femeie in 2009, aceste cifre fiind totusi sub media europeana, in diferite tari europene inregistrandu-se urmatoarele date: Belgia 1,84 copii/femeie, Bulgaria 1,57 copii/femeie, Grecia 1,52 copii/femeie, Spania 1,40 copii/femeie, Italia 1,42 copii/femeie, Franta 2,00 copii/femeie, Ungaria 1,32 copii/femeie, Polonia 1,40 copii/femeie. Statisticile ne arata ca, din totalul copiilor nascuti vii in 2009, 27,97% au mame necasatorite. Totodata, conform datelor UNICEF, Romania se afla in 2009, in fruntea clasamentului european la numarul de minore care devin mame, cu 43 de minore/1.000 de mame, Institutul National de Statistica calculand o medie de 8.500 de minore care nasc anual in Romania.

Ce mai "macina" familia romaneasca?

Familia romaneasca este macinata mai ales de avorturi. In anul 2008, femeile romance ocupau locul 3 in clasamentul avorturilor comise in Europa. Conform organizatiei "Institute for Family Policies", in anul 2008, in Romania au fost comise 127.907 avorturi, tara noastra clasandu-se dupa Marea Britanie (215.975 avorturi) si Franta (209.913 avorturi).

Aceste date statistice dezvaluie apostazia in care rataceste familia romaneasca. Clasa politica aduce un plus de bezna prin masurile "anticriza" adoptate. Scaderea cuantumului indemnizatiei pentru concediul maternal, concedierile masive, migratia personalului medical calificat din spitalele romanesti spre vestul Uniunii Europene reprezinta doar cateva din loviturile primite de familia romaneasca din partea politicienilor. In acest context, Patriarhia Romana a declarat 2011 ca "Anul omagial al Sfantului Botez si al Sfintei Cununii".

 pr. Marcel Răduţ Selişte

(Articol preluat de la Alianţa Familiilor din România)

Părintele Tănase şi Valea Plopului

De mai bine de 20 de ani are grija de copii abandonati, de copii fara parinti, de tinerii alungati din caminele de copii. Acolo, la Valea Plopului si Valea Screzii, parintele Nicolae Tanase a pus bazele unei alte Romanii. Mai buna, mai curata, lipsita de egoism. Cu Asociatia ProVita, parintele Tanase duce o lupta pentru viata.
Acum 13 ani, la ProTv parintele Nicolae Tanase vorbea despre un proiect greu de crezut si atunci, dar si acum. Un sat al copiilor fara parinti.
Acum valea s-a umplut si de case si de copii. Copii abandonati prin spitale, copii fara parinti, copii ai strazii, copii lasati aici de mame imediat dupa nastere. Pe toti, preotul Tanase i-a adunat in tabara dintre dealuri. Povestea a inceput in 1990.
Tata a sase copii, parintele a inceput un adevarat razboi impotriva avortului, iar mamele pe care le convingea sa-si nasca pruncii ii lasau in grija lui. In 97, in tabara din vale erau 30 de locuri.
Acum, in viitorul despre care vorbea acum 13 ani, tabara e tot neincapatoare. Pana acum, pe aici au trecut 1600 de suflete. Asa ca in vale apar mereu case.
Intr-o lume egoista, in care trecem unul pe langa celalalt fara sa ne pese, ce se intampla in Valea Screzii pare greu de crezut. Aici, “egoismul” a fost sters din dictionar.
Pe cei care ajung in Vale manati de curiozitate ii duce prin camerele copiilor cu gandul ca poate ii convinge sa se intoarca si sa ajute.
Cat de greu e sa hranesti in fiecare zi 328 de guri, sa imbraci si sa educi o armata de oameni numai parintele stie. A fost nevoit sa invete. Copii sunt ingrijiti, hraniti si supravegheati de femei angajate din sat.
Cu exemplul sau, parintele Tanase a reusit sa schimbe si mentalitatea oamenilor din zona, sa-i faca mai buni. In anii 90, satenii din Valea Plopului si Valea Screzii au vazut ce face parintele si au inceput sa-l ajute. In casele lor au primit o parte din copii.
Cine este apt de munca trebuie sa munceasca si sa produca. Parintele este si manager si psiholog este si mama si tata.
Chiar daca statul nu se implica, multi oameni de bine l-au ajutat si il ajuta: cu bani, mancare sau materiale de constructie. Cu stilul sau direct, sincer si taios parintele are o vorba buna pentru toti.
Pentru baietii gata de insuratoare a cumparat pamant. Pentru fete strange zestre.
In fiecare casa din tabara sunt copii. Intr-una i-a asezat laolalta pe copii de gradinita.
Se ataseaza imediat de noii veniti, au nevoie de caldura. Cand te uiti la ei intelegi in parte ce face si de ce face parintele Tanase. Fiecare copil isi povestea lui, unii sunt aici de cand se stiu. Sunt invatati de mici sa se descurce si sa ajute. Aici, ei sunt o familie.
Unii dintre ei sunt luati la un moment dat de familii acasa. Altii insa raman aici, merg la scoala, la studii. Pana acum 8 copii din tabara au intrat la facultate.
Incolonati, copiii pornesc care satul din deal, la scoala. Pentru sateni sunt copii din tabara sau copii parintelui. Fara sa-ti dai seama, se prind de mana ta si merg alaturi de tine. Te fac sa intelegi ca asa e viata facuta: sa mergem impreuna si sa ajutam. In drumul spre scoala copii predau o lectie invatata de la parintele: iti ofera fara sa te cunoasca ce au ei mai de pret: dragoste.
Pe Valea Screzii si in Valea Plopului, de 20 de ani, functioneaza o alta Romanie. O Romanie care uimeste. Una a generozitatii si dragostei, o Romanie care are nevoie in continuu de sustinere ca sa mearga mai departe.

(preluat de aici) 

Gând de început

Scrisoare către S.V., o fetiţă din zilele noastre
Leros, 10-2-1992

…Când vei citi această scrisoare, eu voi fi plecat deja din această lume şi tu vei fi devenit deja o tânără domnişoară. Aşa încât, poate vei găsi interesante aceste câteva gânduri despre subiectul atât de important al iubirii – al iubirii care te va uni într-o zi cu un tânăr.

Va veni o vreme când vei simţi că inima ta bate mai tare,aşa cum se spune, pentru un anumit băiat…În timpurile acestea ale noastre, lucrurile s-au schimbat destul de mult. Acum tinerii se grăbesc să îşi “trăiască viaţa”, să acumuleze cât mai multă experienţă, cât mai curând… Şi totuşi, orice lucru-la timpul lui, la timpul lui binecuvântat.

Ai grijă, dragă S.. Mulţi tineri se vor apropia de tine în numele dragostei. E ceva natural, dat fiind că dragostea este primul lucru minunat din viaţa noastră. E ca o mică floare care-şi deschide corola către soare într-o dimineaţă frumoasă de primăvară, fără să ştie prea bine ce se petrece…şi astfel devine confuză…

Bineînţeles, ne flatează să auzim că suntem iubiţi de cineva. Totuşi, aceasta nu este întotdeauna dragoste. Azi, ei pot să ne dorească pe noi…Şi ceea ce vor azi, mâine pot să nu mai voiască – poate pentru că altceva le-a atras atenţia şi doresc acel lucru pentru a-şi satisface dorinţele.

Apoi, când intrăm în Taina Căsătoriei, dacă sub hainele noastre frumoase avem un trup stricat şi necurat, Dumnezeu nu va binecuvânta această căsătorie…

Atunci când un tânăr te va iubi cu adevărat, îţi va iubi sufletul; şi tu îl vei iubi pe al lui. Apoi, nu vei mai avea nevoie de nimic. Pentru că amândoi veţi simţi că legătura dintre voi este sfântă pe măsură ce vă veţi cunoaşte unul pe celălalt. Şi, în timp, veţi descoperi fiecare comori în inima celuilalt.

O asemenea Căsătorie, o asemenea unire va fi binecuvântată de Dumnezeu şi nu va cunoaşte divorţul, avortul sau orice altceva contrar poruncilor dumnezeieşti. O asemenea Căsătorie aduce în lume copii binecuvântaţi, aşa ca tine; pentru că şi părinţii tăi au trăit în sfinţenie căsătoria lor.

Ştii, dragă S., o căsătorie departe de Dumnezeu şi de Sfânta Împărtăşanie este de asemenea şi departe de virtute. Este ameninţată de infidelitate, adulter şi alte pericole. Copiii care vor creşte într-o atmosferă atât de tristă s-ar putea să urmeze căi periculoase ce îi vor duce la prietenii greşite, companii proaste, violenţă şi droguri.

Ai grijă – până când va veni vremea când vei fi sigură de dragostea pe care tu şi alesul inimii tale o aveţi unul pentru celălalt. Nu te pripi! Sunt mulţi care îşi doresc doar puţină “carne”, poate pentru că ei înşişi nu au mai mult de oferit.

Bucură-te, dragă S.. Fii întotdeauna pe calea lui Dumnezeu, acolo şi aşa cum El îşi doreşte să fii. Ai dragoste, mereu, pentru părinţii care ţi-au dat viaţă şi de asemenea pentru toţi şi pentru toate.

Fii întotdeauna copilul Lui binecuvântat.

Mother Gavrilia: The Ascetic of Love [Maica Gavrilia - Asceza Iubirii , Scrisori, p.415-416] 
Traducere: Adriana

Foto: khairie rahman's blog